Insomnie

Insomnia este o luciditate amețitoare care ar putea transforma Raiul însuși într-un loc de tortură".
Cu aceste cuvinte, Emil cioran nici "Inconvenientul de a fi născut  descrie insomnia. Oricine a petrecut cel puțin o noapte nedorită în viața sa, prins în mecanismul pervers al încercării de a dormi, rezultând din ce în ce mai treaz, înțelege sensul frazei menționate mai sus.

Dacă excludem prezența unor patologii organice, cum ar fi boli neurologice, cardiovasculare, tulburări digestive, dureri cronice acute etc., incapacitatea de a dormi deși există o nevoie fiziologică profundă, ea are origini pur psihologice.
Am folosit greșit cuvântul „origini” pentru că în majoritatea cazurilor de insomnie care durează în timp (adică cea definită ca fiind cronică și nu tranzitorie), motivul pentru care nu dormi nu are nicio legătură cu motivul pentru care ai început să nu dormi.
De fapt, se poate întâmpla ca, în urma oricărui eveniment psihic sau organic (foarte clar pentru noi), să înceapă să adoarmă cu greu sau să înceapă să experimenteze treziri nocturne frecvente și ca, odată cu trecerea timpului, chiar și în ciuda la rezolvarea cauzei initiale se instituie un nou mecanism: teama de a nu dormi.

50% dintre insomniaci se tem să nu doarmă (dar nu sunt pe deplin conștienți de asta).

Subiecții afectați de această tulburare (pentru că este o tulburare reală) declară de fapt că nu au gânduri sau probleme deosebite cu care să se ocupe, dar că încep să simtă o tensiune de bază pe măsură ce se lasă seara, uneori o adevărată anxietate, la ora în același timp, ideea de a fi nevoiți să meargă la culcare, conștienți de noaptea lungă și chinuită care le așteaptă. Odată gata să doarmă, creierul „se aprinde” în loc să se oprească, gândurile se înghesuie, mușchii se încordează mai degrabă decât se relaxează, intri într-o stare de agitație psiho-fizică în care fiecare încercare făcută de a te putea da drumul și somnul se transformă în o altă cauză de tensiune. Această spirală poate atinge vârfuri dramatice, cu ore și ore de veghe nocturnă, care abia spre dimineața devreme este întreruptă de un somn realizat prin epuizare.

Consecințele sunt evidente: dacă oricum ești obligat să te trezești, ziua va fi lungă și obositoare, dacă poți dormi târziu în dimineața următoare, ziua și noaptea se vor inversa încet. În acest moment, utilizarea unor medicamente specifice pentru a dormi este frecventă, uneori aparent decisivă, alteori doar temporar (nu sunt cazuri rare în care, în ciuda somniferelor, orele de somn sunt încă mici). Dacă 50% dintre insomniaci întâmpină dificultăți în a adormi, o bună proporție de 30% adorm ușor, dar se trezesc în miezul nopții, fără să se poată adormi. Acest tip de insomnie nu se bazează, ca și precedentul, pe teama de a nu dormi, ci pe un alt mecanism. Acești subiecți raportează de fapt în timpul nopții modul lor de a gestiona realitatea tipică vieții lor de zi: un control constant al realităţii prin gândire. De fapt, trezirea vine brusc, ca aprinderea unui bec, însoțită de un flux de gânduri cu privire la ziua de muncă sau la problemele cu care se confruntă de obicei în orele de veghe. Mintea pare incapabila sa se opreasca de a organiza, controla, gestiona, planifica si astfel, ceea ce aparent poate parea functional in viata de zi cu zi, devine un mecanism nocturn periculos.

De fapt, tot ceea ce funcționează, dacă dus la exasperare, devine invalidant, chiar și o bună capacitate organizatorică! În aceste cazuri, cei afectați își petrec restul nopții gândindu-se, împovărați de anxietate pentru ziua următoare, de teamă să nu reușească și să nu aibă suficientă forță. Pot ajunge să aibă adevărate atacuri de panică, simțindu-se copleșiți de o realitate care nu mai este sub controlul lor și, în consecință, amplificând evenimentele viitoare de înfruntat. Tot în acest caz este frecventă utilizarea medicamentelor, în special anxiolitice. Dar nici in aceste situatii nu este niciodata un act terapeutic decisiv, ci un tampon care calmeaza momentan, dar il face din ce in ce mai incapabil sa actioneze altfel. Restul de 20% dintre insomniaci știu de ce nu dorm. Noaptea poate fi înfricoșătoare din diverse motive și astfel se transformă într-un loc îngust și sinistru în care nu ai vrea să aterizezi niciodată. Căderea întunericului aduce în minte gânduri uneori înspăimântătoare, nu doar la copii (cu siguranță cei mai afectați), ci și la adulți. Frica de moarte, de hoți, de cutremur, de fantome, de gândurile cuiva, de simptomele fizice etc. își găsesc apogeul în întunericul nopții.

În aceste cazuri asistăm la încercări reale de a transforma noaptea în zi, în care subiecții care suferă de ea încearcă să amâne din ce în ce mai mult mersul la culcare, încercând să se uimească în fața televizorului și astfel să se poată prăbuși fără luciditate în patul cuiva sau, uneori, ajungând chiar în punctul de a nu mai putea merge acolo. Rezultatul, chiar și în acest caz, este evident: nopți pe canapea, cu lumina aprinsă, televizorul pe fundal și a doua zi dimineața un corp dureros și obosit. Consumul de droguri este mai rar în aceste situații. De altfel, subiecții, fiind mai conștienți de motivul pentru care nu dorm, consideră inutil consumul de medicamente care „oricum nu mi-ar îndepărta frica”.

În toate cele trei cazuri descrise mai sus ne confruntăm așadar cu mecanisme patologice specifice care împiedică subiectul afectat, în ciuda eforturilor și încercărilor depuse, să-și găsească odihna în somn. Este interesant în acest moment de subliniat (înainte de a da speranță cititorilor nedormiți!) cum regulile a ceea ce se numește „igiena somnului” (adică acele reguli de comportament care ar trebui să favorizeze fiziologic un somn bun) nu numai că nu sunt decisive în aceste situații, dar în unele cazuri pot chiar agrava trăsăturile. De fapt, asistăm la adevărate rigidizări aproape obsesive ale programelor, alimentelor, obiceiurilor ritualizate asumate înainte de culcare, care în loc să favorizeze somnul îl blochează și mai mult.

Munca unei terapii bune pentru problemele descrise până acum, se concentrează tocmai pe deblocarea mecanismelor rigide și redundante care prind subiectul în veghea sa nocturnă forțată. Psihoterapia strategică scurtă a dezvoltat protocoale de tratament specifice pentru diferitele tipuri de insomnie, ducând în marea majoritate a cazurilor la izbucniri ale patologiei încă de la primele ședințe de tratament.

Pacientul este ghidat, prin mici sarcini, uneori aparent bizare sau ilogice, de care nu este întotdeauna conștientizat de mecanismul de a naviga pe mare fără știrea cerului, sau de a înșela mintea în căutarea somnului, astfel încât ceea ce îl împiedică poate fi depășit, deoarece, citându-l pe Dumas, „ somnul este o divinitate capricioasă și tocmai când este invocat... te face să aștepți".

Dr. Federica Cagnoni (Psiholog-Psihoterapeut Oficial al Centrului de Terapie Strategică)