Anxietate și tulburări de anxietate: caracteristici, simptome și tratament

Sunt nerăbdător! Fraza laconica care este usor de auzit spunand oamenii in cele mai disparate medii precum si cele mai frecvente in cabinetul psihoterapeutului. Anxietatea este cel mai căutat cuvânt pe web după depresie. A fost descris din belșug în literatura de specialitate de disciplinele psihologice și medicale ca o reacție de alarmă și, de asemenea, în sens comun înseamnă tensiune, adesea constantă, din cauza îngrijorării; aceasta devine patologică atunci când capătă un caracter omniprezent și incontrolabil. Simptomele anxioase devin apoi o tulburare de anxietate.

Acest mod de a percepe realitatea și de a reacționa cu îngrijorare și alarmă este acum un tablou psihopatologic în întregime dacă a persistat timp de cel puțin șase luni (DSMV) și poate provoca stres considerabil și disconfort semnificativ, de natură să afecteze calitatea vieții. Îngrijorarea poate cauza deteriorări semnificative în relațiile interpersonale, sociale și profesionale. Relațiile în cuplu sunt adesea complicate de tulburare.

Gândurile sunt negative, catastrofale și pot declanșa, de asemenea, reacții somatice. Dacă anxietatea este excesivă, simptome precum:
neliniște și o senzație de tensiune puternică; oboseală; dificultate de concentrare; iritabilitate; tensiune musculară; probleme de somn, dificultăți de respirație, ritm cardiac și tractul gastrointestinal.

Persoanele anxioase tind să monitorizeze în mod constant mediul în căutarea potențiale pericole pentru sine sau pentru cei mai apropiați oameni. Deoarece nu există un pericol real imediat, preocuparea lor se îndreaptă către viitor.
Îngrijorarea constantă pentru a evita pericolul are ca rezultat:

1. a) încercarea de soluție disfuncțională pentru a evita:

• a fi luat prin surprindere sau măcar să se pregătească pentru ce e mai rău;
• o creștere a emoțiilor negative legate de posibilitatea ca ceva de temut să se întâmple;

1. b) încercarea de soluție disfuncțională pentru a cere ajutor:

• pentru a evita posibilitatea de a te simți rău din cauza unei crize de anxietate;

1. c) încercarea de soluţie disfuncţională de a-şi reprima reacţiile.

Acești oameni nu trăiesc viața în prezent, deoarece sunt în permanență preocupați să gândească imaginare amenințătoare proiectate în viitor și străduindu-se constant să evite situațiile pe care le consideră periculoase.
Numeroase studii au evidențiat corelația cu condiția fizică: în special cu durerea fizică (fibromialgia de exemplu și bolile reumatismale cronice), astmul, sindromul de colon iritabil. Reprezinta un factor de risc in aparitia bolilor de inima. Simptomele de anxietate sunt transversale diferitelor tulburări psihologice și în special:

• Disturbo da ttacchi di panico: unde frica este percepută ca o amenințare extremă, într-o escaladare în care persoana este îngrozită de propriile sentimente. Combaterea reacțiilor cuiva crește în mod ineficient reacțiile în sine în loc să le reducă, activând un dispozitiv disfuncțional care menține problema (Nardone G. Panic attack therapy 2016)

• Fobii specifice: adică teama incontrolabilă de a intra în contact cu obiectul de temut pe care persoana trebuie să-l evite. Sunt atâtea câte lucruri există în lume dar cele mai răspândite sunt legate de mediul persoanei (fobii de animale, de înălțime, de zbor, agorafobie etc.) dar nu numai (Nardone G. Paura panico phobie 1993)

• Ipocondrie și patofobie: anxietatea este rezultatul încercării de a-și ține corpul sub control, generând un proces disfuncțional care generează o nouă alarmă (Nardone G ,. Beyond the limits of fear 2000).

• Tulburare obsesiv-compulsive: unde anxietatea este sedată cu ritualuri patologice (Nardone G., Portelli C. Obsessions, compulsions and manias 2013).

• Dinamica relațională: în care anxietatea este produsul judecății temute a celorlalți: teama de a nu fi la egalitate; a fi respins; de a nu ști să se controleze etc. (Muriana E., Verbitz T. Psychopathology of love life 2010).

• Stres post traumatic: aici anxietatea și/sau panica sunt reacții simptomatice la trauma care se vor stinge odată ce tulburarea este rezolvată (Cagnoni F., Milanese R. Cambiare il trecut 2009).

• depresiune: anxietatea este asociată cu dificultatea de reglare a emoțiilor și se termină atunci când renunțarea devine încercarea predominantă de soluție (Muriana E., Pettenò L., Verbitz T. The faces of depression 2006).

• Tulburări sexuale: unde anxietatea de performanță este adesea generatoarea persistenței problemei (Nardone G., Rampin M. When sex becomes a problem 2015).

• Tulburări de alimentație (anorexie, bulimie, sindrom de vărsături și alimentație excesivă): în care anxietatea se manifestă atât ca o teamă specifică, cât și ca o încercare de a controla alimentele (Nardone G. Verbitz T., Milanese R. The prison of food 1999).

• Tulburări mintale superioare (psihoză, limită, paranoia și tulburări bipolare): în care anxietatea este aproape întotdeauna prezentă chiar și în legătură cu iluzii. (Muriana E., Verbitz T., Nardone G. de curând)

 

REZULTATE DE EFICACITATE SI EFICIENTA PSIHOTERAPIEI STRATEGICE SCURT

Terapia Strategică Scurtă are protocoale specifice pentru tratarea anxietății și a tulburărilor care stau la baza acesteia, capabile să rezolve problema cu o rată de eficacitate și eficiență mai mare decât orice altă psihoterapie.
Eficiența relativă la recuperarea completă din tulburare (care include trei întâlniri de urmărire) este în medie de 7 sedinte pentru intregul tratament. Dacă, pe de altă parte, avem în vedere eliminarea tulburării invalidante, sau eliberarea simptomelor, în totalitatea probei aceasta s-a realizat în primele 4 ședințe, sau la 2/3 luni de la începerea terapiei.
Rezultatele eficacității protocoalelor de tratament:

• Tulburări fobice și anxioase (95% din cazuri)
• Tulburări obsesive și obsesiv compulsive (89% din cazuri)
• Tulburări de alimentație (83% din cazuri)
• Disfuncție sexuală (91% din cazuri)
• Tulburări de dispoziție (82% din cazuri)
• Tulburări ale copilăriei și adolescenței (82% din cazuri)
• Tulburări de dependență de internet (80% din cazuri)
• Presupusă psihoză, tulburare limită și de personalitate (77% din cazuri)

După cum se poate înțelege, faptul că psihopatologiile pot fi hotărât suferite și persistate ani de zile nu înseamnă că terapia trebuie să fie la fel de dureroasă și prelungită în timp. Cu cuvintele lui William Shakespeare ne place să ne amintim asta „Nu există noapte care să nu vadă ziua”.

Dr. Emanuela Muriana, (Psihoterapeut Oficial și Profesor Profesor al Centrului de Terapie Strategică)

BIBLIOGRAFIE:

Cagnoni F., Milanese R. (2009). Schimba trecutul. Ponte alle Grazie.
Muriana E., Pettenò L., Verbitz T (2006). Chipurile depresiei. Ponte alle Grazie.
Muriana E., Verbitz T. (2010) Psihopatologia vieții amoroase. Ponte alle Grazie.
Nardone G. (1993) Fobii de panică frică. Ponte alle Grazie.
Nardone G. Verbitz T., Milanese R. (1999). Închisorile alimentare. Ponte alle Grazie.
Nardone G. (2000) Dincolo de limitele fricii. Ponte alle Grazie.
Nardone G. De Santis G. (2011) Cogito ergo sufăr. Ponte alle Grazie.
Nardone G., Portelli C. (2013) Obsesii, compulsii și iluzii. Ponte alle Grazie.
Nardone G. (2013) Corectează-mă daca greșesc. Ponte alle Grazie.
Nardone G. (2016) Terapia atacului de panică. Ponte alle Grazie.
Watzlawick P, Nardone G. (1997)  Terapie strategică scurtă. Ponte alle Grazie.